Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti
Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!
Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 11 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare.
Tânăr și entuziast fiind, ai p... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
REPORTAJ Rădăuți-Prut, satul uscat de ape GALERIE FOTO
Localitățile situate astăzi la periferia țării, lasă de cele mai multe ori impresia unor ruine abandonate. Aflate altă dată în centrul aceleeași provincii istorice, locuri de popas pentru comercianții ce transportau mărfuri de la nord la sud și de la est la vest, aceste vechi târguri sunt astăzi invadate de vegetație. Semn al retragerii omului în fața forței naturii. Într-o astfel de situație se află și Rădăuți-Prut, sat vechi, atestat aproape de la începuturile Moldovei medievale, situat pe un vad al Prutului, pe drumurile ce duceau din orașele Galiției spre porturile Dunării.
Vechea așezare medievală s-a transformat treptat în târg, odată cu dezvoltarea comerțului și stabilirea evreilor, atât pe malul drept al Prutului cât și pe cel stâng, la Lipcani. Chiar și după instituirea graniței pe Prut, la 1812, cele două localități s-au influențat și și-au potențat reciproc dezvoltarea. Nu același lucru se poate spune și despre situația din zilele noastre.
La 10 ani de la această tragedie, satul încă suferă. Foarte multe fântâni au secat, iar în multe altele nivelul apei nu a revenit la cel anterior anului 2008. Vegetația a invadat multe străzi din partea dinspre Valea Prutului, a satului, transformându-le în niște cărări, pe care devine tot mai greu să te deplasezi din cauza salcâmilor. Mergi cu localnicii pe ulițele satului și îți arată, când în stânga, când în dreapta, câte un pâlc de pădure, spunându-ți că „aici era o casă, aici era altă casă”. Arborii și arbuștii au invadat ceea ce odinioară erau gospodării pline de animale, care aveau rânduiala lor și care dădeau viață comunității.
P.S.: Articol publicat în cadrul proiectului„Memorie, identitate și comunitate. Studii de istorie orală pe Valea Prutului în România și Republica Moldova”, derulat de Asociaţia de Relaţii Internaţionale „Est-Democraţia”și finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.
Vechea așezare medievală s-a transformat treptat în târg, odată cu dezvoltarea comerțului și stabilirea evreilor, atât pe malul drept al Prutului cât și pe cel stâng, la Lipcani. Chiar și după instituirea graniței pe Prut, la 1812, cele două localități s-au influențat și și-au potențat reciproc dezvoltarea. Nu același lucru se poate spune și despre situația din zilele noastre.
În vara lui 2008, locuitorii satului Rădăuți-Prut au înfruntat una dintre cele mai mari calamități din istoria zonei. În noaptea dinspre 26 spre 27 iulie, apele râului Prut s-au revărsat, crescând cu o viteză de 50-60 cm pe oră, cota maximă atinsă fiind de peste 4 m deasupra cotei de pericol. Sătenii auziseră de pe la televizor că la Baranca, câțiva kilometri în amonte, Prutul inundase satul, dar nimeni nu le-a spus ce pericole îi pândeau. Mai mult, se pare că în aceea seară, primarul comunei se afla la o nuntă. Bilanțul a fost unul devastator. Nu au fost victime omenești, dar s-au înregistrat serioase pagube materiale. Peste 360 de persoane au fost evacuate, aproximativ 250 de case și anexe au fost inundate, dintre care 28 distruse în totalitate, 126 de fântâni colmatate și sute de hectare de teren arabil și de pășune inundate. Peisajul lăsat în urmă de ape era unul dezolant. În multe curți vedeai doar un acoperiș pe pământ, zidurile plecaseră odată cu puhoaiele.
La 10 ani de la această tragedie, satul încă suferă. Foarte multe fântâni au secat, iar în multe altele nivelul apei nu a revenit la cel anterior anului 2008. Vegetația a invadat multe străzi din partea dinspre Valea Prutului, a satului, transformându-le în niște cărări, pe care devine tot mai greu să te deplasezi din cauza salcâmilor. Mergi cu localnicii pe ulițele satului și îți arată, când în stânga, când în dreapta, câte un pâlc de pădure, spunându-ți că „aici era o casă, aici era altă casă”. Arborii și arbuștii au invadat ceea ce odinioară erau gospodării pline de animale, care aveau rânduiala lor și care dădeau viață comunității.
În mod ironic, localnicii au numit noul cartier de case, construit după inundații, Pipera. Bătrânii, care nu au mai avut puterea să ia viața de la capăt, au plecat la copii lor în țară, în timp ce natalitatea a scăzut foarte mult. Anul trecut au fost 20 de înmormântări și un botez. Cât despre nunți, oamenii nici nu-și mai amintesc când au auzit ultima dată, în sat, lăutarii cântând pe prispă „Ia-ți mireasă ziua bună”.
Situația economică nu oferă nici o urmă de speranță. Reconstrucția podului peste Prut și deschiderea punctului de trecere a frontierei nu a marcat în mod decisiv viața oamenilor din Rădăuți. Există un mic schimb comercial, dar dezinteresul autorităților române, faptul că nu s-a construit un punct vamal serios, că nu se poate realiza transport de mărfuri și de persoane de linie, face ca localitatea să nu aibă mari beneficii de pe urma deschiderii circulației cu R. Moldova. În general, localitățile unde există puncte de trecere a frontierei cunosc o anumită dinamică economică, cu beneficii reciproce de o parte și de alta a graniței. Deocamdată, redeschiderea circulației pe Podul „Grigore Vieru”, are mai mult o însemnătate simbolică și un rol de apropiere culturală între cele două maluri ale Prutului. Beneficiile materiale încă se lasă așteptate. Asfaltarea drumului național 24 C, spre Manoleasa, pare să fie un eveniment istoric, deși, lucrarea, realizată în bătaie de joc, și parcă pentru a-i umili încă odată pe oamenii din zonă, a început să cedeze.
La o simplă plimbare pe străzile din sat ai impresia că Rădăuți-Prut este o localitate paralizată în timp, în care doar biserica, ctitorie a familiei Pillat și câteva case evreiești mai amintesc de târgul de odinioară de pe vadul Prutului. Cu toate acestea, provocând pe un locuitor sau pe altul la discuție, îți dai seama că există acolo o identitate locală bine definită, că memoria târgului cu produse aduse de pe vapoarele de la Galați sau din piețele din Liov este încă vie. Amintirea anilor în care circulau liber în Basarabia și se înrudeau cu cei de acolo s-a transmis de la o generație la alta. Nostalgia perioadei când Rădăuții și Lipcanii erau târguri, de o parte și de alta a Prutului, dar în aceeași țară este impregnată cu povești dramatice din anii de după război, cu familii despărțite și destine frânte de mersul istoriei mari.
Astăzi avem obligația să culegem aceste povești, să ducem acest patrimoniu mai departe și să facem tot posibilul ca aceste localități de frontieră să primească șansa la o dezvoltare normală, pe măsura poziției geografice și a resurselor pe care le au la îndemână. (Alexandru D. AIOANEI)
Click pe prima fotografie pentru a viziona mai multe imagini din prezent și acum 10 ani și un VIDEO mai jos
P.S.: Articol publicat în cadrul proiectului„Memorie, identitate și comunitate. Studii de istorie orală pe Valea Prutului în România și Republica Moldova”, derulat de Asociaţia de Relaţii Internaţionale „Est-Democraţia”și finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.
Te-ar mai putea interesa si: Radauti Prut, inundatii Radauti Prut
Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook.
Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.
Adauga un comentariu
Sondaj
Darabaneanul lunii
Dărăbănenii se pot mândri cu încă un academician ”Gândul și sufletul meu se leagă…”
Stiri nationale si internationale
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare