Vremea
Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti

Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!


Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 7 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare. Tânăr și entuziast fiind, ai puterea ș... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
 

REPORTAJ în Ţara lalelelor, a bicicletelor şi…şocurilor culturale FOTO

  
O călătorie în Olanda poți spune din start că este o călătorie în regatul bicicletelor. Aici mersul pe două roţi este mai mult decât o tradiție, mai mult decât o necesitate. Este de-a dreptul un fel de a fi. S-a ajuns chiar în punctul în care pietonul este discriminat; o spun cu toată seriozitatea. Dacă în România avem piste de biciclete care nu duc nicăieri, care se opresc în stâlpi sau care nu pot fi folosite din cauza bordurilor, în Olanda în această situație se află trotuarele. În multe intersecții am văzut cum trotuarele au dispărut, iar tu ca pieton trebuia, foarte atent fiind, să aștepți la semafor într-un loc ferit și să treci strada prin zona rezervată bicicletelor. Acesta ar fi unul din primele șocuri culturale pe care le trăiește un estic ajuns în Regatul Țărilor de Jos.

Olanda este una dintre cele mai prospere țări ale Europei, cu o economie bazată în primul rând pe comerțul maritim și cu istorie îndelungată în acest domeniu. În România, în general în estul Europei, Ţara Lalelelor este privită ca un loc mai curând al decadenței, al toleranței exagerate față de vicii în care cele mai „condamnabile” obiceiuri au fost incluse în firescul cotidianului. Mai puțin se vorbește la noi despre moștenirea culturală, despre școala de pictură renascentistă, despre universitățile olandeze, despre tehnica construcțiilor hidrotehnice. Și mai puțini dintre noi știu că Olanda este denumirea neoficială, în limba locală denumirea țării este Nederland iar în engleză Deutch.

Când cobori din avion, zâmbetul și salutul personalului din aeroport te anunță că ai ajuns într-o țară în care, în pofida vremii capricioase și a limbii dificile, oamenii sunt deschiși, comunicativi, bucuroși să dea o mână de ajutor sau să schimbe câteva vorbe cu cineva venit din alt spațiu geografic și cultural. Ploaia este elementul definitoriu al peisajului olandez, acest lucru însă nu se vede, nu se citește pe chipurile localnicilor. Au învățat să fie senini, eleganți, practici. Peste costumul scump trag o pelerină, se urcă pe bicicletă, agață servieta de coarne și pleacă spre universitate. Mijloacele de transport pe două roți nu arată statutul social sau veniturile celui care o folosește. În țara canalelor și a digurilor toate bicicletele arată la fel: simple, vechi, ruginite dotate cu improvizații care să permită transportul copiilor.



Faptul că este situată mai la nord, iarna soarele este mai leneș aici, şi aș putea spune chiar scump la vedere. Se trezește târziu, la ora 8 încă este semiîntuneric și pleacă la somn mai devreme, pe la orele 16 suntem deja în plin amurg. Dacă mai prinzi și zile înnorate, cu ploi, atunci pot trece câteva zile până să simți căldura unei raze de soare. Cel mai bun mijloc de a lua cunoștință cu un oraș străin, mai ales într-o țară străină, este să te înarmezi cu o hartă, să ceri câteva sfaturi de la punctele de informare și apoi să o pornești pe jos, cu obiective clare, dar fără un traseu prestabilit. Doar așa poți lua pulsul orașului, simți ritmul cotidianului sau cunoaște arhitectura locului. Peregrinând pe străzile înguste, traversând canale, bătând orașul de la est la vest și de la nord la sud descoperi ipostazierea frumosului ca simplitate. Clădiri vechi, înguste, cu ornamente nu prea bogate dar armonios îmbinate, fără culori țipătoare, cu geamuri mari, adesea fără perdele, te poartă într-o lume în care este evident respectul față de moștenirea trecutului. Deși numărul mare de biciclete pare să dea orașului o anumită notă de agitație. Nu prea vezi lume nervoasă, stresată sau tristă. Sunt la fel de relaxați dimineața când merg la muncă, la fel cum sunt relaxați și seara, atunci când umplu tavernele până la refuz.

Utrect-ul este un oraș al artei și îți dai seama de acest lucru atunci când vezi că magazinele de haine au un concurent serios în atelierele și magazinele de artă. Poți spune că a te plimba pe străzile ce însoțesc canalele din Utrecht este aproape similar cu a te plimba între saloanele unui muzeu. Când privești în stânga sau în dreapta nu se poate să nu dai peste un atelier de pictură care să aibă exponate în geam, peste un atelier de grafică sau peste unul de arhitectură. De altfel orașul găzduiește și o Academie de arte foarte importantă. Văzând toate acestea și corelând cu moștenirea istorică – inclusiv valorificarea acesteia, înțelegi de ce orașul atrage atât de mulți turiști și se dezvoltă fără a fi un centru industrial foarte important.





Universitatea din Utrecht este cea mai mare din Olanda, iar acest lucru oferă o anumită identitate orașului, fiind o atracție mare inclusiv pentru străini. Atunci când, venit din Est, intri în biblioteca universității ai câteva șocuri culturale. În primul rând nu te întreabă nimeni cine ești, de unde vii, ce cauți acolo sau dacă ai permis. În al doilea rând te uimește faptul că ai cărțile la vedere; te poți servi singur. Apoi îți dai seama că dacă ajungi la ora 9, în condițiile în care biblioteca se deschide la 8, nu prea mai găsești locuri, iar situația rămâne neschimbată până la închidere. E adevărat că biblioteca în sine nu era foarte mare, dar când deschizi site-ul să vezi că au acces liber la cele mai multe edituri occidentale, că pot citi online ultimele cărți apărute la Cambridge sau Harvard, îi dai seama că nici nu ar avea nevoie de mai mult spațiu. Pentru că nu se poate ca totul să fie perfect, atunci când mergi să îți iei un sandvici sau o cafea de la Student Restaurant îți dai seama că mai bine mâncai în oraș, deoarece nu era nici o diferență între prețuri.

Cu toate acestea, atunci când intri printre rafturile bibliotecii trăiești satisfacția contactului cu literatura mare, de care, este aproape același sentiment pe care îl trăiești atunci când, obișnuit cu magazinele de cartier, nimerești într-un hipermarket. Primul sentiment este de dezorientare, nu știi de ce să te apuci prima dată, nu știi cu ce să începi. În acel moment te retragi tactic, tragi aer în piept și faci ce face mai tot românul ajuns într-o bibliotecă mare din occident, fotografiază până cedează ori bateria aparatului ori îi amorțește mâna și descarcă articole și cărți cât mai multe, să fie și pentru perioade negre. Nu prea ai timp să meditezi, aduni acolo că nu se știe când mai apuci așa ocazie. Sunt gesturi de om necioplit, înfometat, care, pus în fața unui platou de friptură, uită de maniere.

În general viața este scumpă în Țările de Jos, oricum mai scumpă decât în Germania sau în țările latine iar unele obiceiuri par să facă adaptarea mai grea. De exemplu, pentru olandezi nu prea există ideea de prânz, cel mult acest lucru se rezumă la un sandvici. De altfel, cu greu se poate vorbi de o gastronomie olandeză, iar acest lucru o spun chiar ei. Secolele în care au stăpânit colonii și-a lăsat amprenta foarte serios asupra acestui domeniu. Influențele britanice și cele asiatice, mai ales indoneziene, caracterizează bucătăria olandeză. Nici peștele nu poate fi considerat ca un produs local, specific, în primul rând datorită prețului, fiind unul dintre cele mai scumpe alimente, în al doilea rând pentru că nu prea au bucate care să poarte o amprentă exclusiv locală.

Ceea ce este specific și unde olandezii chiar au tradiții, iar acum pot spune că se și pricep este berea. Da, au o bere bună, care nu prea seamănă cu ceea ce beau românii. Când intri într-o berărie olandeză, la fel ca și în alte zone precum Belgia sau Germania, ai același sentiment ca în bibliotecă. Ești dezorientat și nu știi cu ce să începi. A bea bere în Olanda este mai mult decât un mijloc de stingere a setei, este realmente un act cultural. Mai ales că oriunde ai intra, găsești un chelner care să-ți vorbească câteva minute despre lichidul pe care l-a turnat în pahar.

Pentru cei mai mulți dintre români, Olanda este o țară pe care încep să o descopere. Îți dai seama de acest lucru nu doar din zvonurile care circulă în spațiul nostru despre această țară și după faptul că auzi mult mai rar româna acolo decât în Germania. În pofida prejudecăților Țările de Jos merită descoperite. Au multe de oferit, și nu vorbesc aici de toleranța față de anumite vicii ci de patrimoniul cultural și arhitectonic. Nu poți înțelege marea cultură europeană fără renașterea olandeză, fără pictorii de acolo, fără inginerii și digurile care au răpit mării teritorii serioase. Dacă îi vom vizita pe olandezi acasă vom vedea că avem ce învăța de la ei. Nu trebuie să aducem în România cartierele roșii sau magazinele de „vise”, ar fi suficient să importăm doar infrastructura, bibliotecile și puterea de a trăi simplu. (Alexandru D. AIOANEI-Utrecht, OLANDA)
 
Click pe prima fotografie pentru a viziona maimulte imagini




Te-ar mai putea interesa si:  Utrecht
9:34 pm Marti, 19 Decembrie, 2017

Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Adauga un comentariu

Poza saptamanii

Miză nu, suspans ioc...ca la un meci amical de Liga a V-a.

Sondaj
Cum vedeți implicarea omului de afaceri Victor Mihalachi (Victor Construct) ca finanțator principal al Sănătății Darabani?

   
   
   
   
   

Slideshow
Stiri nationale si internationale
Clipul saptamanii
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare