Chistul ovarian, întâlnit relativ frecvent în practica ginecologică, este o formaţiune saculară, plină cu lichid, care apare predominant în perioada fertilă a unei femei. Majoritatea sunt benigne, sunt decelate prin intermediul unei ecografii de rutină şi dispar spontan, fără tratament.

Se descriu diverse tipuri de chisturi ovariene, dar cele mai frecvente sunt cele funcţionale. Acestea apar în cursul ovulaţiei, atunci când nu se eliberează ovulul sau după eliberare, când foliculul ovarian nu involuează. Mărimea chisturilor scade progresiv timp de 2-3 cicluri menstruale, după care dispar. Boala ovarelor polichistice are incidenţă crescândă şi se caracterizează prin creştere în greutate, acnee, apariţia părului în zone tipic masculine, cicluri neregulate sau amenoree şi infertilitate.

Ce factori de risc sunt implicaţi în producerea chisturilor ovariene? Incidenţa acestor formaţiuni creşte în următoarele condiţii: prezenţa în antecedente a chisturilor, cicluri neregulate, infertilitate, dezechilibre hormonale (hipotiroidie etc.), femei fumătoare sau subponderale, sarcină gemelară. 

Ce semne şi simptome pot fi întâlnite? Majoritatea chisturilor sunt “silenţioase”, fiind descoperite întâmplător la un examen clinic sau o ecografie de rutină Cele care sunt însoţite de simptome pot determina durere sau senzaţie de disconfort, presiune  la nivelul pelvisului (abdomenul inferior) unilateral, dismenoree (dureri menstruale), cicluri menstruale neregulate, sângerări vaginale, greţuri, vărsături, ameţeli. Prezenţa simptomelor este ades condiţionată de dimensiunea chistului; dacă este voluminos, acesta apasă pe anumite organe, determinând simptome caracteristice: vezica urinară (tenesme vezicale, urinări frecvente), colon (balonare, constipaţie,distensie abdominală). Atenţie! Unele chisturi ovariene se pot rupe secundar unui traumatism, a unui efort fizic intens sau contact sexual; ruptura reprezintă o urgenţă chirurgicală caracterizată prin: durere localizată pelvin, foarte intensă cu debut brusc, apărare musculară (contractura muşchilor la palpare), distensia abdomenului, semne de hemoragie: tahicardie, hipotensiune.



Ce investigaţii sunt necesare în vederea confirmării diagnosticului?  Ecografia endovaginală este metoda imagistică cea mai utilizată şi destul de precisă, chisturile putând fi identificate si descrise în majoritatea cazurilor; în cazul în care aceasta nu e concludentă, se recomandă efectuarea unei tomografii computerizate (CT) sau a unei rezonanţe magnetice nucleare. Se recomandă dozări hormonale (LH, FSH, testosteron) pentru a decela eventualele dezechilibre hormonale , determinarea antigenului CA-125 pentru diagnosticul diferenţial cu cancerul de ovar şi nu în ultimul rând efectuarea unui test de sarcină.

Ce trebuie să cunoaştem despre tratamentul chisturilor ovariene? În primul rând, acesta depinde de dimensiunea şi tipul chistului, vârsta femeii, simptomatologie. Dacă acestea sunt decelate precoce, tratamentul scade în invazivitate. După descoperirea unui chist, se amână tratamentul timp de 2-3 luni, deoarece poate dispare spontan, dar în această perioadă se monitorizează ecografic. Tratamentul medicamentos include contraceptivele orale (Diane 35), utilizate pentru scăderea dimensiunilor chiştilor şi antiinflamatoarele nesteroidiene, care diminuă durerea (Ibuprofen, Ketorolac). Intervenţia chirurgicală e indicată în cazul unei rupturi sau a unei torsiuni de chist, dacă există dureri intense şi hemoragii masive şi dacă diametrul chistului depăşeşte 7,6 centimetri.

Deşi majoritatea chisturilor ovariene sunt asimptomatice şi dispar spontan, este util un control ginecologic o dată pe an pentru a decela apariţia acelora care produc disconfort prin creşterea în dimensiuni şi care se pot complica cu hemoragie, ruptură sau torsiune. (Manuela CULICĂ, foto: Adevarul)




9:54 pm Marti, 17 Septembrie, 2013