Perioadele de tranziţie s-au caracterizat mereu în istorie prin bulversări sociale şi o răsturnare a sistemului de valori. Vedem adesea la tinerii din jurul nostru o lipsă de orizont, de orientare. Mulţi dintre cei de vârsta adolescenţei nu au încredere în propriile forţe, propriile idei. Nu au curajul să viseze că pot, nu au puterea să îndrăznească. În acest mediu trivial şi materialist prin excelenţă este tot mai greu să alegi o linie de evoluţie profesională care nu poartă valenţe mercantile evidente. Atunci când tinerii au aptitudini artistice sau înclinaţii spre discipline umaniste le lipseşte curajul de a aşi cultiva talentele sau harul cu care sunt înzestraţi. Foarte rar, cei cu talente extraordinare sunt şi încurajaţi de cei apropiaţi. A dărui timpul lecturilor, a acorda atenţie cărţilor, a investi timp în artă, în creaţie, pare să fie privit cu rezervă de către mulţi dintre noi.

Am ajuns în situaţia în care cartea nu mai reprezintă o valoare socială, şi din păcate acest lucru nu se petrece doar la cei tineri. Şi cei mai maturi au început să alunge lectura din cetate. La ce folos să citeşti, dacă asta nu îţi aduce nici un ban? Mai grav e că este încurajat şi în rândurile tinerilor acest dispreţ faţă de livresc.
Recunosc, tinerii de astăzi nu prea mai citesc, nu mai sunt ca generaţiile anterioare care găseau în discuţiile despre cărţi un motiv să se întâlnească, dar nu cred că explicaţia cu internetul este singura viabilă şi adevărată. Şi nu cred că generaţiile actuale sunt lipsite de aceiaşi personalitate. Ba din contră, cred că apetitul pentru cunoaştere este mai mare astăzi ceea ce poate fi un teren fertil pentru cultivarea lecturii. Nu cred în ideea că tinerii refuză să citească şi că se pregătesc din ce în ce mai puţin.



Cred că o dorinţă interioară de cunoaştere există în fiecare din noi, ea iese la suprafaţă în funcţie de educaţia primită. Nu vom avea niciodată generaţii tinere puternice dacă îi vom educa în ideea că adevăratul scop în viaţă este un serviciu plătit bine şi cu puţine responsabilităţi. Dacă nu vom cultiva puterea de sacrificiu a noii generaţii, dacă nu-i vom învăţa că verticalitatea şi respectul sunt adevăratele valori, dacă le vom imprima un cult al muncii şi responsabilitatea pentru propriile fapte, atunci vom avea şi tineri care citesc şi tineri care pun preţ pe cărţi şi pe valorile perene. Viitorul nu stă în clădirile pe care le construim ci în generaţiile pe care le educăm, iar o personalitate se poate forma şi prin intermediul  „marilor cărţi”. Care sunt „marile cărţi”? Acelea care ne ajută să ne regăsim mereu, să ne construim un eu propriu şi ne dau energia de a merge mai departe. (Alexandru D. Aioanei)





3:56 pm Duminica, 19 Februarie, 2012