Cu adevărat se
spune că importanța unui om o afli atunci când nu mai e. În momentul
dispariției unui cunoscut apare o stare de confuzie și o serie inutilă de
întrebări. Răspunsul la ele nu mai ajută la nimic și totul se rezumă la ce a fost… În
cazul meu, cel care a plecat mi-a umplut ritualul zilnic de școală cu multe
încercări și dileme. Cert este că am reprezentat pentru el o sursă de dialog
prin care a încercat să afle un răspuns privit din alt unghi de vedere la ce se
întâmplă și în acest mod am înțeles că exista tot timpul o frământare
interioară legat de existența sa. Altfel spus, am primit o cheie de acces la
interiorul său. Ca această confesiune să aibă sens va trebui să-i dezvălui identitatea:
profesorul Pușcașu Chirica.
Scriu ca și cum aș sta cu el în
aceste momente grele, că trebuie din nou să continui acel dialog - dilemă. Așa cum îl cunosc, cred că i-am
lipsit mult toți cei pe care îi suna dis de dimineață de ziua lor de naștere
sau în oricare moment din zi când nu te așteptai. Sigur, ar fi fost bucuros să-i
fim alături toți acum, dar a fost lipsit exact de ceea ce a avut mai mult
nevoie, de întregul acela al lui – prietenii, și nu erau puțini. Viața nu a
fost prea îngăduitoare cu el în aceste momente… Totuși am convingerea că așa
cum îl știu s-a încărcat de cele trăite cândva în aceste zone frumoase și pline
de lume altădată și pentru aceste clipe…
Factura sa pentru sport era implicit și una socială. De
foarte multe ori m-am întrebat ce proporții existau în interiorul său între
sociologie și sport? Cu mulți ani în urmă se spunea în tagma puștimii (din
care făceam parte) că este un fotbalist deosebit de bun din zonă: Chirica. Se
discuta despre dumnealui ca despre un zeu. Toți și-l voiau prieten… și îl
aveau. Se zvoneau legende: cât de abil era în a găsi soluții la toate și în a
învinge orice.

Duminica era sărbătoare
la stadion. Multă lume își regla ceasul după ora de început a meciurilor. Era
multă zarvă. Acest rol de regizor al unor evenimente locale
i se potrivea „mănușă”. Agilitatea sa în a
manevra balonul era amplu dezbătută oriunde: în familie, la terase, la
evenimente, ca formă de a descreți frunțile. Vorbeam mai ales noi, elevii: „Ai
văzut ce pasă a dat?!” „…Bă, a tras o ghiulea în bară de am zis că o rupe”, „Ha,
ha, i-a întors pe toți”. Dacă se realiza un contact în timpul meciului sigur nu
el era victima. Mulți se întrebau din ce e făcut. Mai târziu am aflat din
spusele lui despre copilăria sa, una care nu și-ar fi dorit niciodată să fi
fost altfel…O energie consumată în stilu-i caracteristic! Nici o „lighioană pe
care să nu o cunoască” și nici un animal fără să știe de el. Turtița coaptă pe
plită și oala cu „chișleac” erau des amintite și comparate cu ce găsim astăzi
în comerț.…
Așa cum mi-l amintesc din acele vremuri părea un om tăcut, nu-i
auzeam vocea. De fapt am aflat mai târziu că nu prea îi plăcea vorba goală,
fără sens. De multe ori chiar dacă ar fi avut de suferit nu mai întorcea lucrul
stabilit deja. A ținut mult la familie, vecini, la buna conviețuire, la
discreție chiar și acum în ultimele zile când sunt convins că îi era greu, nu a
spus multe lucruri despre sănătatea lui.
Pentru
adolescența mea sau a noastră, a celor care au terminat liceul în anii ‘80 a fost o experiență fenomenală.
Îmi amintesc când, elev fiind, în practică, „ne-am aciuat la un coleg de clasă”
lângă liceu și am întârziat ceva… A venit „Barosanul” și a bătut la ușă. Nu mai
știam care pe unde să sărim geamul prin spatele clădirii. Bineînțeles fără
încălțări. Gazda (un coleg) a răspuns, timp în care noi care mai de care săream
geamul și replica profesorului a fost să nu mai sărim geamul degeaba că ne ia
după pantofi…
La practica agricolă nu era de
glumit, doza de muncă era sfântă și ținea la cei care se străduiau și terminau
mai repede.
Viața lui a
fost maximă aici, în Darabani, cu copilăria, adolescența, pasiunea pentru sport.
A respirat recunoscător acest aer care
l-a făcut puternic și nici o apă din lume nu a fost mai bună ca la Baranca. Cei
mai grozavi oameni pentru el aici sunt, în nord, și era convins de acest lucru.
Structura sa solidă își avea izvorul în înțelepciunea tatălui și a mamei sale.
Avea să fie urmărit la fiecare pas de spusele tatălui său, iar când acesta a
plecat la cei drepți, s-a întâmplat ceva cu acea structură. De atunci, revenea
la spusele tatălui său ori de câte ori se putea. Pentru mine a fost onorant să
fiu coleg cu dumnealui și cu domnul Apărăștii. Am trăit momente foarte frumoase
alături de ei și am făcut echipă bună. Ca și coleg am fost introdus în „reguli
și termene” rapid! Punctualitatea pe primul loc, apoi dozele de muncă,
seriozitatea și calitate! A ținut la mine ca și la copiii lui! Îi sunt
recunoscător pentru asta!
Acest
om, a avut în istoria vieții lui multe experiențe ce ar fi meritat să fie
ascultate. Nu vreau să-i încalc acea limită de discreție la care ținea, dar
nici să treacă în eternitate fără un mic tribut din partea mea!
Adio Barosane, să ne revedem în loc luminat!
Mihai ”Boby” RUSU
Ultimele articole
Organizatorii ZN deschid atelierele pentru reconstrucția primei școli sătești de stat din Moldova

Anul trecut, Asociația Nord cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, al Societății de Studii Istorice din România, al Primăriei Darabani și al mai multor parteneri din mediul privat, au inițiat un proiect pentru reconstrucția primei școli sătești de stat din Moldova. Situația pandemică a ținut lucrurile în loc. Însă, anul acesta, inițiatorii au decis să organizeze o serie de ateliere pentru pregătirea șantierului, structurate după următorul program ... continuare »
Captură uriașă de țigări pe malul Prutului. Contrabandiștii au fugit în pădure FOTO

Polițiștii de frontieră botoşăneni au descoperit și confiscat, în urma unei acțiuni desfășurate în zona de competenţă, 22.477 de pachete cu ţigarete de contrabandă în valoare de peste 315.000 de lei.
În data de 04 aprilie a.c., poliţiştii de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Darabani, acţionând în vederea valorificării unor informaţii, au organizat o acţiune pe linia combaterii contrabandei cu ţigarete, în zona de c ... continuare »
MASA BUCURIEI O nouă campanie umanitară organizată de prof. Vasile Postolachi în colaborare cu Casa Andrei

Recent, cei doi dărăbăneni și-au propus să ofere o masă caldă și alimente mai multor persoane sau familii, care din diferite pricini, trec prin momente dificile, sub sloganul „Masa bucuriei – Dăruiește un meniu pentru un suflet nevoiaș și noi i-l vom duce”. Cei care doresc să facă o faptă bună pot achita la restaurant „Casa Andrei” costul unui meniu, care este de 15 lei, iar la final de săptămână, cei doi împart meniurile oamenilor nevoiași din ... continuare »
Colete cu peste 4000 de pachete de țigări abandonate în Teioasa. Un tânăr de 18 ani anchetat pentru contrabandă

Polițiștii de frontieră botoşăneni au descoperit și confiscat, în urma unei acțiuni desfășurate în zona de competenţă, 4.460 de pachete cu ţigarete de contrabandă în valoare de peste 62.000 de lei.
În data de 21 martie a.c., poliţiştii de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Darabani și cei din cadrul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Botoșani, acţionând în vederea valorificării unor informaţii ... continuare »
USR Darabani cere mai multă transparență Primăriei și instituțiilor subordonate DOCUMENT

Consilierul Local Dan Tîrniceru-Ifrim a depus în 19 martie la Registratura Primăriei Darabani proiectul de hotărâre, sperând să fie introdus pe ordinea de zi a ședinței ordinare de Consiliu Local din data de 25 martie a.c. Reprezentanții formațiunii politice, condusă la Darabani de avocatul Ciprian Grigoraș, vor să oblige Primăria Darabani să înființeze pe pagina proprie de internet, un meniu special numit ”TRANSPARENTA INSTITUTIONALA”, unde ar urma să fie ... continuare »