COMENTARIUL SĂPTĂMÂNII Frica de pușcărie și îngroparea României

Ceea ce se întâmplă în aceste zile pe scena politică din România confirmă, încă odată, dacă mai era nevoie, ceea ce am înțeles încă de acum un an; partidul care a câștigat alegerile nu a venit la putere pentru a guverna. Rațiunele principale au fost altele, setea de banul public și frica de pușcărie. Acest lucru a fost demonstrat de obstinația cu care sunt promovate niște legi ale justiție ce dezincriminează o serie de fapte asimilate celor de corupție și creșterea cheltuielilor cu salariile în administrația locală și centrală.

Până a mări salariile medicilor sau profesorilor, guvernele PSD au crescut semnificat veniturile primarilor și ale parlamentarilor. Schimbarea ciclică a guvernelor nu vine decât să confirme faptul că administrația țării nu este o prioritate pentru PSD.

În efortul disperat de a câștiga în lupta pentru putere din interiorul partidului, Liviu Dragnea a făcut un turneu în Moldova. Probabil, motivul fiind acela că, în pofida discriminării vădite la nivelul distribuției investițiilor centrale, această regiune a votat constant cu partidul său, iar în contextul dat ar fi putut apărea unele defecțiuni. A dat o tură pe la est de Carpați pentru a se asigura că nu e cazul. La Botoșani nu avea rost să se oprească. În primul rând obediența parlamentarilor PSD de aici față de șeful lor de partid este notorie, prin urmare, defecțiunile erau puțin probabile. În al doilea rând, s-ar fi murdărit de noroi pe pantofi. Ce rost are să-ți mai murdărești pantofii pe drumurile de pământ din „județul geniilor”? Dat fiind slugărnicia parlamentarilor PSD din Botoșani, pur și simplu nu merita efortul.

E trist pentru România faptul că a intrat pe mâinile unui partid, solidar în interesele sale antijustiție și dispus să sacrifice tot, inclusiv economia, educația, țara cu totul pentru a-și salva liderii de la pușcărie. În vară PSD cerea să fie lăsat să guverneze, săptămâna asta și-a dat jos al doilea premier motivând că șeful Dragnea a avut mână proastă. Să fie oare această explicație suficientă? Cât dispreț poți să ai față de oamenii care te-au votat, ca să vii cu asemenea vorbe în fața lor? Să fie guvernarea țării un joc de copii? Merge aici pe încercate? Merită să îngropi România doar pentru a scăpa de pușcărie? ”Partidul a câștigat după aceste zile” a spus Dragnea, dar țara, a câștigat la fel de mult? Când spui că îți asumi eșecul acestor două guverne, dar nu ești responsabil, oare nu e un caz de demență pe fond de exces de putere?



Este clar că la nivel central, partidul de guvernământ are probleme mari de: capacitate de administrație, pregătire profesională sau de înțelegere a ceea ce se întâmplă în jur. De o vreme, PSD se chinuie să scoată în față tot ce are urât, mai neprofesionist, fără valoare, fără educație. Echipa din fruntea partidului de guvernare nu diferă de cea a unor vechi tovarăși din ultima cârciumă de mahala, a căror grijă principală este de unde mai fac bani de un rând.

Cu ceea ce se întâmplă la putere ne-am lămurit, frica de pușcărie duce la îngroparea României, dar când ne uităm la opoziție nu avem deloc motive de optimism. Perspectiva unor alegeri anticipate ar părea acum realistă și singura care ar scoate România de sub zodia cancerului, problema este că opoziția slabă, lipsită de coerență și de vigoare face ca acest scenariu să fie lipsit de sens. În 2017 partidele din opoziție nu au reușit să scoată la iveală oameni care să se confrunte cu abuzurile puterii. Și în tabăra cealaltă se pare că resursa de oameni pregătiți, serioși și responsabili s-a epuizat. E trist pentru România că a ajuns într-o situație în care, în disperare fiind, nu are unde să se uite cu speranță. La câte greșeli a făcut PSD în 2017, câtă muniție a oferit pentru a fi atacat, munca de opoziție ar fi trebuit să fie floare la ureche. Și totuși, se pare că în anul centenarului interesele mafiote interpartinice au învins. La 100 de ani de la Marea Unire, România este îngenunchiată de o armată de interlopi a căror culoare politică nici nu mai contează. (Alexandru D. AIOANEI)