Vremea
Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti

Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!


Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 9 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare. Tânăr și entuziast fiind, ai putere... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
 

DOCUMENTE unicat despre targul Darabanilor si imprejurimi din PRIMUL RAZBOI MONDIAL

 
După ce în Balcani, în 1912-1913, s-a fluturat steagul războiului pentru o scurtă vreme, în vara lui 1914, în Europa, au început din nou să se ascută săbiile. De câțiva ani țările bătrânului continent au ales să meargă pe drumul războiului. Și-au mobilizat armatele, au creat alianțe și au alimentat temeri și prejudecăți. Teama ca celălalt să nu fie mai bine înarmat și pregătit plus dorințele expansioniste au făcut ca marile puteri în 1914 să accepte implicarea, fără prea multe ezitări, în ceea ce mai târziu avea să fie cunoscut drept „Marele Război”.

Marea conflagrație avea să depășească prin victime, întindere geografică şi mobilizare totală a resurselor țărilor combatante orice alt conflict desfășurat până la acea dată pe Terra. Pe 15/28 iunie (datele sunt prezentate și după stil vechi și după stil nou n.n.) moștenitorul tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand vizita orașul Sarajevo, după un prim atentat eșuat împotriva familiei regale, aceasta a fost sfătuită să schimbe traseul vizitei. Franz Ferdinand a refuzat, decizie care i-a fost fatală. Pe Podul Latin, Gavrilo Princip, un naționalist extremist sârb, de numai 19 ani i-a împușcat mortal atât pe prințul moștenitor cât și pe soția acestuia Sofia Chotek de Hohenberg. Momentul a dus la declanșarea Primului Război Mondial. Cauzele declanșării conflagrației mondiale sunt mult mai profunde și trebuie căutate în timp, asasinatul de la Sarajevo a fost doar factorul care a eliberat energiile negative.

Evenimentul de la Sarajevo a declanșat o serie întreagă de declarații de război. Austro-Ungaria a declarat război Serbiei la 15/28 iulie, la 19 iulie/1 august Germania a declarat război Rusiei, iar la 23 iulie/4 august Franța este cea care primește declarație de război din partea Germaniei. Două zile mai târziu Austro-Ungaria a declarat război Franței iar Serbia declara război Germaniei. Pe 29 iulie/11 august Franța declară război Austro-Ungariei iar pe 30 iulie/12 august venise rândul Anglia să declare război Austro-Ungariei. Luna august a anului 1914 a adus și primele operațiuni militare, cele mai cunoscute fiind bătăliile de pe râul Somme din aproprierea orașului Liège, de la Tannenberg unde germanii au luat 100 000 de soldați ruși prizonieri, iar în lunile august-septembrie au avut loc sângeroasele bătălii de pe Marna și de la Lacurile Mazzuriene, unde ca și la Tannenberg, generalul german Hidenburg obține o victorie categorică împotriva rușilor.

Părăsim teatrele de luptă din Europa pentru a reveni în țara noastră. Declanșarea marii conflagrații mondiale a găsit România într-o situație dificilă. Fără o armată bine dotată, aflată între două blocuri militare, din care cu unul avea tratat de alianță, cu teritorii locuite de români aflate atât sub ocupație țaristă cât și austro-ungară, Bucureștiul a evitat pentru început să se alieze cu una dintre tabere. Carol I, suveranul Regatului României era mai apropiat de  Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria) însă cea mai mare parte a elitei politice și intelectuale cerea o alianță cu țările Antantei (Franța, Anglia, Rusia, Italia). În cadrul Consiliului de Coroană de la Sinaia din 21 iulie/03 august 1914, doar omul politic Petre P. Carp a susținut punctul de vedere al lui Carol care susținea intrarea în război alături de Puterile Centrale. Votul final, chiar dacă a impus adoptarea unei poziții neutre a pus bazele alianței cu Antanta din 1916. La 27 septembrie/10 octombrie 1914 Regele Carol I a decedat și cu acest moment s-a încheiat un prim episod din procesul de modernizare al României. Moștenitorul tronului Ferdinand, avea să conducă regatul spre îndeplinirea dezideratului unirii.

 

Anii 1914-1916 au fost foarte agitați pentru România. Presiunile pentru intrarea în război erau enorme și de o parte și de alta, dar Ion I. C. Brătianu a înțeles că acest moment nu poate avea loc fără garanții precise și fără o rezolvare favorabilă la finalul războiului a teritoriilor românești de sub ocupație străină. La 17 septembrie/01 octombrie s-a încheiat convenția Româno-Rusă prin care Rusia garanta securitatea țării în schimbul unei neutralități binevoitoare și recunoștea drepturile asupra românilor din teritoriile Austro-Ungare, păstrând totuși rezerve pentru Bucovina. Un an mai târziu, guvernul de la București a refuzat trecerea trupelor rusești pe teritoriul țării noastre. Rusia refuza mereu cererile românilor și nu doreau o implicare pe frontul din România care i-ar fi pus față în față cu bulgarii de sânge slav. Evoluția frontului din vest în defavoarea Franței i-au obligat pe occidentali să facă presiuni asupra Rusiei pentru a reîncepe negocierile cu România, rezultatul acestora a fost semnarea la 4/17 august 1916, în București a Tratatului de Alianță cu Rusia, Franța, Anglia și Italia, acestea garantau integritatea statului și drepturile asupra teritoriilor românești ocupate de Autro-Ungaria.

Citiţi şi: Acum 70 de ani, pe 2 aprilie, darabanenii faceau cunostinta cu soldatul sovietic

Convenția militară prevedea mobilizarea tuturor resurselor militare și atacarea Autro-Ungariei până cel târziu la 15/28 august 1916, opt zile după ce se va fi declanșat ofensiva în Salonic. Armata rusă se obliga să declanșeze un atac energic în Bucovina și să trimită în Dobrogea două divizii de infanterie și una de cavalerie care să colaboreze cu armata română. Cele patru state se mai obligau să acorde României muniții, armament și alte mărfuri.

Pe 14-15/27-28 august, trupele române trec la ofensivă împotriva Austro-Ungariei și ating aliniamentul Sibiu-Brașov-Bazinul Petroșanilor. În paralel bulgarii, turcii și germanii declanșează o ofensivă puternică în sudul Dobrogei. În septembrie 1916 are loc bătălia de la Merișor, unde Armata română înfrânge rezistența trupelor austro-ungare și germane. La finalul lunii a avut loc primul bombardament aviatic asupra Bucureștiului. În lunile septembrie și octombrie s-a declanșat ofensiva de la Sibiu și de pe Valea Oltului. Pe 22 septembrie/05 octombrie a avut loc eșecul de la Flămânda, unde românii au încercat forțarea unui cap de pod peste Dunăre. După acest episod și după bătălia de la Turtucaia, românii vor bate în retragere. Pe 24 septembrie/07 octombrie începea Bătălia Brașovului pe care germanii îl vor ocupa după două zile de lupte grele. Lupte crâncene s-au dat și pe culoarul Rucăr-Bran, în zona pasului Predeal și la Oituz. La jumătatea lui octombrie avea loc prima bătălie de pe Jiu, unde după o serie de contraatacuri reușite trupele române opresc înaintarea inamicului. Întârzierea declanșării ofensivei de la Salonic și din Galiția, împotriva Puterilor Centrale i-a adus pe români în situația de a lupta pentru apărarea Bucureștiului, pe Argeș la Neajlov, în luna noiembrie. Pe 23 noiembrie/6 decembrie trupele inamice intrau în București.

 

Succesele obținute după trecerea Carpaților nu au putu fi fructificate, înfrângerea de la Turtucaia a mai redus eforia primelor victorii. Rusia nu și-a respectat angajamentele iar munițiile și materialul de război britanic și francez veneau foarte greu prin nordul Rusiei. Pe 18 septembrie/1 octombrie 1916 pleca din Paris spre București misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Berthelot, care ajungea la București două săptămâni mai târziu. Numele generalului francez avea mai târziu să se confunde cu rezistența României în anii 1916-1918. La finalul anului 1916, Puterile Centrale au acordat un interes deosebit acestui front, intenționând să scoată România din război. Guvernul și instituțiile statului se mută în Moldova, cea mai săracă regiune, pe lângă populația refugiată și ostașii români, aproximativ  un milion de soldați ruși, dezorganizați, înarmați și prinși de flacăra revoluției își făceau simțită prezența. Din cauza lipsei de combustibil și a molimelor, în special a tifosului exantematic mortalitatea a crescut în Moldova la circa 2000 de persoane pe zi.

Febra războiului a cuprins toate localitățile țării, mai ales ale Moldovei după retragerea guvernului la Iași, de la orașele cele mai mari la târgurile și satele cele mai îndepărtate. Documente descoperite recent în Arhiva Mitropoliei Moldovei, și publicate în exclusivitate de site-ul Darabaneni.ro vin să aducă un plus de cunoaștere asupra efectelor „Marelui Război” în târgul Darabanilor și în satele din împrejurimi. La câțiva ani de la finalizarea marii conflagrații, Mitropolitul Moldovei de atunci, Pimen Georgescu, a cerut preoților din parohiile Mitropoliei să redacteze rapoarte de câteva pagini despre situația satelor pe care le păstorea, între anii 1916-1918. Cu bunăvoința unor culegi de breaslă am intrat în posesia a câtorva astfel de rapoarte sau memorii, așa cum sunt ele intitulate, pentru satele Concești, Bajura, Cornești-Teioasa și Târgul Darabanilor.

La Concești, preotul Vasile Rădușanu notează în memoriul său că „Prea Bunul Dumnezeu” a vrut să fim martori la cea mai crâncenă bătălie care a cunoscut-o istoria, iar România, care avea drepturi istorice, etnice și geografice nu putea sta deoparte și să nu-și refacă hotarele. Acesta mai afirmă că autoritățile de la sate au dus campanii de propagandă în favoarea intrării în război: „[…] conducătorii poporului de la sate, văzând că timpul încercării neamului românesc a sosit, au căutat înainte de intrarea României în războiu, să prepare poporul pentru această operă sfântă pentru cauza neamului, i-au explicat adică cum sunt românii împărțiți pe la diferite state și cât de bine ar fi dacă ar fi toți la un loc, atât pentru cei de aici, devenind mai tari ca număr, ca și pentru frații dezrobiți, putând să se dezvolte în limba și legea lor strămoșească”. Preotul mai afirma că în sat au cantonat atât trupe românești cât și rusești. Dacă primele au creat pagube marelui proprietar I. Franc, țariștii au făcut „stricăciuni” atât marelui proprietar cât și populației, luând cu forța vite, nutrețul pentru ele dar și pâinea necesară populației.



 

De asemenea, mai aflăm din documentul semnat de preotul paroh că din satul Concești au fost mobilizați 250 de bărbați din care s-au întors înapoi 238. Din cei mobilizați doar 31 au fost căsătoriți iar 3 s-au întors invalizi. Războiul a lăsat la Concești 35 de copii orfani de tată și unul de ambii părinți. Mai aflăm din memoriu că sătenii au donat bani și alimente pentru Crucea Roșie, pentru o biserică din județul Roman și pentru ajutorarea răniților și pentru cei bolnavi de tuberculoză.

Preotul P. Hadârcă din Bajura, chiar dacă nu anticipa prea corect intențiile rușilor, afirma că sătenii au simțit în vara lui 1916 că războiul este aproape: „Cu câteva săptămâni înainte de Sf. Maria Mare oamenii din Parohia Bajura simțise că intrarea noastră în război, va fi cât mai aproape, fiindcă vedeau necontenit schimbări de trupe și ducerea lor la frontiera cu Austro-Ungaria, apoi și încetinirea gazetelor vedeau ei că trebuie numai decât să intrăm în război deoarece rușii pregătesc o mare ofensivă împotriva bulgarilor prin Dobrogea noastră”.  Mișcarea trupelor devenise tot mai evidentă în lunile de vară ale anului 1916, cât despre ofensiva prin Dobrogea, chiar dacă au trimis trupe, rușii au încercat să evite o confruntare directă cu Bulgaria. Cum au primit sătenii din Bajura intrarea în război ne spune tot preotul paroh: „În ziua de 15 august, în dimineața în care au auzit sunetul goarnei și clopotele trăgându-se, la toți le-a trecut prin minte că țara noastră a intrat în războiul european. Cu toții se îmbărbătau și-și făceau curaj, hotărându-se să plece cât mai repede la oștire. Se vedeau câte patru câte cinci plecând cu desaga cu mâncare în spate, iar femeile și copiii mergeau veseli după ei și-i petreceau până la ieșirea din sat. Tot drumul bărbații își sfătuiau femeile ca să stea liniștite acasă, să-și vadă de gospodărie și să îngrijească de copii, căci ei se vor reîntoarce în curând. Vestea despre intrarea noastră în război a fost primită cu mare bucurie”.

 

În ceea ce privește jertfa umană, preotul ne anunță că dintre cei 106 bărbați plecați la război, „vrednici de a purta armele” s-au întors 70. Dintre aceștia 3 erau invalizi „nefiind în stare să-și câștige pentru dânșii existența”. Cei decedați pe front au lăsat acasă 25 de copiii orfani, ajutați de societatea Ocrotirea orfanilor de război. În satul Bajura au fost cantonați atât soldați români cât și trupe rusești care s-au retras din Bucovina în vara anului 1917, când ne spune preotul frontul a ajuns aproape de satul Noua Suliță, din stânga Prutului. Febra recurentă, tifosul exantematic și febra tifoidă au făcut foarte multe victime în sat. În Bajura au funcționat și două spitale, unul militar și unul civil, în localul școlii. Când cel militar a fost desființat și au venit rușii au fost înființate două spitale rusești. În aceste spitale spune preotul, au murit mai mulți civili decât soldați. Mormintele ostașilor decedați în Bajura erau aranjate la linie în cimitirul satului. Spitalul militar românesc a fost înființat în sat cu ajutor de la localnici.

La fel ca și la Bajura, la Teioasa și la Cornești vestea intrării în război a fost primită tot cu bucurie potrivit preotului. Numărul celor plecați la război din cele două sate este cel mai mare, în comparație cu Bajura sau Concești. Au luat drumul frontului 538 de bărbați, din care s-au întors 452. Au decedat pe front 59, ceea ce înseamnă că restul au căzut prizonieri. Din cei întorși 7 bărbați au rămas invalizi, iar cei decedați pe front au lăsat acasă 53 de copii orfani. Și aici au fost cantonate trupe românești și rusești care au făcut multe stricăciuni. De asemenea, a mai funcționat și un spital militar în care au decedat 21 de soldați și 85 de săteni. Mai aflăm de la preotul paroh, că soldații morți în spital au fost înmormântați în cimitirul satului fără a se deosebi locul în vreun fel. La fel ca și în alte sate, spitalul militar a fost ajutat cu donații în alimente și îmbrăcăminte sau alte lucruri utile de către localnici.

„Odată cu zorii zilei de 14 august 1916, când în capitala țării M.S. Regele înconjurat de sfetnicii tronului – plămădeau marele act de intrare [a] României în război contra asupritorilor fiilor săi de peste Carpați […], locuitorii Comunei Darabani, tot sub aceiași presiune sufletească așteptau – sosirea solemnei clipe - […] care sbuciumase conștiința unui popor timp de aproape doi ani și jumătate”, așa își începea memoriul său preotul paroh din târgul Darabani, C. Costeanu.

 

Preotul subliniază tensiunea care apăsa tot mai mult populația în contextul în care aproape, în Bucovina și Galiția se duceau lupte crâncene între ruși și germani: „Lipsa lucrurilor de primă necesitate – urcarea prețurilor – și tot mai accentuatul zăngănit de arme și ascuțit de săbii – provocau o așteptare din ce în ce mai nerăbdătoare”. Foarte frumos îmbrăcat stilistic, textul preotului Costeanu surprinde, poate uneori subiectiv sentimentele colective ale acelor zile: „Un «Trăiască România» se revarsă asemeni lavei unui vulcan care fusese prea mult împiedicat să izbucnească. Alături de plânsul încet și ascuns al câtorva femei și a micuților copii speriați din somn – fața oștenilor se îmbujoră ușor, în inima lor stindardul țării își desfășura flamura pe faldurile cărei stă scris măreț: «La datorie»”.

Preotul paroh ne spune în memoriul său că din Comuna Târg Darabani au fost mobilizați pe front 1387 de bărbați. Acesta nu poate spune câți s-au întors, dat fiind că unii se mai aflau încă în prizonierat. Cu toate acestea, spune preotul, urmărind registrele stării civile pe front au decedat 56 de persoane, din care 10 erau de origine evrei. Din cei căzuți la datorie doar 7 erau necăsătoriți, restul de 49 au lăsat acasă 140 de copii orfani. Invalizi de pe urma războiului au rămas 15 bărbați. Au fost încartiruite vremelnic trupe ruse care treceau spre Dorohoi din direcția Rădăuți Prut-Lipcani. Nu au avut loc lupte în zonă, dar ni se spune localnicii au avut ocazia să vadă un aparat de zbor german (cel mai probabil pentru prima dată) care a bombardat o coloană rusă în „partea de răsărit a comunei”.

 

Preotul dărăbănean afirmă că pagubele produse de trupele rusești aflate în retragere au fost numeroase, au distrus gardul cimitirului și au devastat localul școlii primare, dar cele mai numeroase au fost furturile de animale, haine și nutreț din gospodăriile țărănești. Mai aflăm de memoriul preotului că de la început în localul școlii a funcționat un spital al Crucii Roșii, după care a fost unul rusesc iar la plecare acestora s-a instalat un spital mobil al Armatei Române trimis spre a combate tifosul exantematic. Utilitatea acestor spitale se vede în numărul mic de decese în rândurile populației civile, preotul afirmând oficiul stării civile arată 22 de civili decedați în aceste spitale și infirmerii. Probabil că mulți decedați nu au fost înregistrați, cu toate acestea numărul este mic raportat la cel din satele din împrejurimi. Nici locuitorii Darabaniului nu au rămas pasivi la nevoile de atunci ale țării: „Diferitele colecte ce s-au făcut din bunul simț al locuitorilor comunei constau în bani, pentru cumpărarea diferitelor lucruri necesare bolnavilor, spitalelor; în paturi, perini, lăicere, covoare, plăpumi, lenjerie” […] nu trebuie să uităm donația în bani făcută spitalului 459 de către preotul Victor Mironescu împreună cu obștea Basarabiei din acest județ. Aceste sunt datele ce se pot da asupra întâmplărilor din timpul războiului, care s-au perindat în cuprinsul Comunei Târg Darabani – după indicațiile circularei Sf. Mitropolii a Moldovei nr. 2559. 14 decembrie 1919, Târg Darabani, Paroh Econom C. Costeanu”.



Redactate uneori mai patetic, alteori mai simplu, aceste memorii sunt o sursă de cunoaștere importantă pentru istoria locală și vin să clarifice anumite necunoscute reprezentând anii Primului Război Mondial în târgul Darabani și satele din împrejurimi. Se impune de luat în considerare faptul că aceste documente au fost scrise imediat după Marea Unire, când evident că autorii erau încă sub influența marelui eveniment. Cu toate acestea, dincolo de stilistică, documentele sunt importante atât prin informația pe care o furnizează cât și prin caracterul inedit al sursei. (Alexandru D. AIOANEI)

P.S.: Mulțumim studentului Ionel Moldovan de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași care a descoperit aceste documente în Arhiva Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și care ni le-a pus la dispoziție necondiționat.

Click pentru a vizualiza şi alte documente





Te-ar mai putea interesa si:  BajuraConceştiDarabaniCornestiPrimul Razboi MondialVasile Radusanu
1:14 pm Vineri, 15 August, 2014

Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Adauga un comentariu

Poza saptamanii

Imagini de seară din Darabani în timpul pandemiei de coronavirus. Este trist Darabaniul fără dărăbăneni, dar aceasta este principala condiție ca să ne putem bucura, din nou, împreună cu cei dragi. Fiți responsabili, stați acasă! Click pe fotomontaj pentru a viziona integral imaginile

Sondaj
Sunteți de acord ca ședințele Consiliului Local Darabani să fie transmise live de către televiziunea locală sau online?

   
   
   

Slideshow
Stiri nationale si internationale
Clipul saptamanii
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare