Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti
Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!
Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 11 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare.
Tânăr și entuziast fiind, ai p... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
Tricoul „lui Grumezescu”
Robert Marian Grumezescu a aruncat pe jos nu doar tricoul în care joacă cu convenţie civilă la clubul dărăbănean. Este acelaşi tricou în care generaţii întregi au jucat aici „cu inima”.
„Nu vezi că ei joacă cu inima!?” este remarca pe care a făcut-o, în vara anului 2005 la Darabani, renumitul antrenor băcăuan Gheorghe Poenaru, care era atunci la timona echipei CFR Paşcani. Cu foştii divizionari A în echipă, Solomon şi Axinia, păşcănenii au câştigat la limită (scor 1-0) împotriva echipei CS Darabani, în Cupa României. La finalul acelei partide, Gheorghe Poenaru a intenţionat să-i ia cu el în autocar pe Doruţu Ştefănică, Răzvan Belea şi Constantin Gheorghiţă. CS Darabani nu a fost niciodată o mare echipă, nu a câştigat nimic, nu a jucat nici măcar în divizia C, dar întotdeauna jucătorii dărăbăneni au impresionat pentru că au pus suflet pentru această echipă. Fenomen întâlnit din ce în ce mai rar în ziua de astăzi. Faptul că Robert Grumezescu nu joacă nimic în ultimele meciuri a văzut toată lumea, poate mai puţin o persoană. La fel de adevărat este că jucătorul a revenit după o accidentare, că este poate mai puţin pasat de către colegi, că nu a reuşit să se integreze în totalitate în echipă, că este încă un copil etc, dar nimeni şi nimic nu constituie circumstanţă atenuantă a gestului reprobabil la care a recurs: aruncarea tricoului pe jos în faţa antrenorului, preşedintelui de club şi a colegilor săi, în momentul în care a fost schimbat în minutul 48 al meciului cu CS Luceafărul Mihai Eminescu. Şi nu cred că este normal să-i acordăm credit necondiţionat unui jucător care are convenţie civilă la club, iar alţii să-şi lipească ghetele cu scotch sau să joace în tenişi. Chiar dacă pentru el „s-au bătut” AS Roma (şi nu echipa lui Gică Tăbultoc), Steaua, Dinamo, Urziceni, FC Botoşani şi ultima dată, FCM Dorohoi. Gelu Dragotă, preşedintele CS Darabani, este omul fără de care aceste rânduri nu ar fi existat, deoarece fără el cel mai probabil nu aveam fotbal de liga a IV-a în Darabani sau nu aveam deloc. Dar în acest caz nu putem fi în acelaşi asentiment. Şi nici nu ne poate „forţa mâna”, ameninţându-ne cu trecerea fotbalistului în curtea celor de la Luceafărul Mihai Eminescu.
Oricât ne-am strădui, nu putem rămâne indiferenţi.
S-au dezis Piţurcă de Mutu, Ferguson de Beckham, se poate despărţi şi Gheorghiţă de Grumezescu, chiar şi fără lacrimi.
Tricou cu numărul 9, caracter de nota 4?
În februarie a.c. scriam în cadrul unui articol care a făcut înconjurul internetului, fiind preluat atunci şi de liga2.ro: „Robert are toate calităţile pentru a ajunge fotbalist profesionist. Evoluează pe postul de mijlocaş central sau atacant, are vârsta de partea sa, un fizic foarte bun, inteligenţă în teren şi un atu foarte important: bunul simţ”. Gestul său din ultima partidă ne-a demonstrat că ne-am grăbit atunci, la fel şi comentariile colegilor săi de la Victoria Bucureşti. Acest tricou cu numărul 9 al echipei oraşului Darabani nu este tricoul lui Grumezescu, de aceea am folosit ghilimelele în titlu. Acesta a fost tricoul lui Ilie Hrimiuc, al lui Gheorghe Domonco, poate fi la fel de bine al lui Andrei Palamariu sau al unuia dintre copiii (foto sus) care asistă din ce în ce mai mulţi la meciurile echipei locale. Robert trebuie să fie un exemplu pentru aceşti copii, care atunci când păşesc poarta stadionului să-şi şoptească în gând: „Când voi fi mare, vreau să mă fac Grumezescu”. Vine meciul cu AS Roma. Acum un an Robert devenea eroul înfruntării cu romanii, reuşind hattrick-ul. Week-endul viitor istoria se poate repeta. CS Darabani va încerca din nou să demonstreze că este o nucă tare, iar Robert Grumezescu că este un jucător valoros, dar OM înainte de toate. Atunci vom şterge totul cu buretele. Ironia sorţii, tricoul l-a spălat deja Cristi Caldare, cel care a transpirat mult mai mult pentru această echipă. Dar cu caracterul cum rămâne?
„Nu vezi că ei joacă cu inima!?” este remarca pe care a făcut-o, în vara anului 2005 la Darabani, renumitul antrenor băcăuan Gheorghe Poenaru, care era atunci la timona echipei CFR Paşcani. Cu foştii divizionari A în echipă, Solomon şi Axinia, păşcănenii au câştigat la limită (scor 1-0) împotriva echipei CS Darabani, în Cupa României. La finalul acelei partide, Gheorghe Poenaru a intenţionat să-i ia cu el în autocar pe Doruţu Ştefănică, Răzvan Belea şi Constantin Gheorghiţă. CS Darabani nu a fost niciodată o mare echipă, nu a câştigat nimic, nu a jucat nici măcar în divizia C, dar întotdeauna jucătorii dărăbăneni au impresionat pentru că au pus suflet pentru această echipă. Fenomen întâlnit din ce în ce mai rar în ziua de astăzi. Faptul că Robert Grumezescu nu joacă nimic în ultimele meciuri a văzut toată lumea, poate mai puţin o persoană. La fel de adevărat este că jucătorul a revenit după o accidentare, că este poate mai puţin pasat de către colegi, că nu a reuşit să se integreze în totalitate în echipă, că este încă un copil etc, dar nimeni şi nimic nu constituie circumstanţă atenuantă a gestului reprobabil la care a recurs: aruncarea tricoului pe jos în faţa antrenorului, preşedintelui de club şi a colegilor săi, în momentul în care a fost schimbat în minutul 48 al meciului cu CS Luceafărul Mihai Eminescu. Şi nu cred că este normal să-i acordăm credit necondiţionat unui jucător care are convenţie civilă la club, iar alţii să-şi lipească ghetele cu scotch sau să joace în tenişi. Chiar dacă pentru el „s-au bătut” AS Roma (şi nu echipa lui Gică Tăbultoc), Steaua, Dinamo, Urziceni, FC Botoşani şi ultima dată, FCM Dorohoi. Gelu Dragotă, preşedintele CS Darabani, este omul fără de care aceste rânduri nu ar fi existat, deoarece fără el cel mai probabil nu aveam fotbal de liga a IV-a în Darabani sau nu aveam deloc. Dar în acest caz nu putem fi în acelaşi asentiment. Şi nici nu ne poate „forţa mâna”, ameninţându-ne cu trecerea fotbalistului în curtea celor de la Luceafărul Mihai Eminescu.
Oricât ne-am strădui, nu putem rămâne indiferenţi.
S-au dezis Piţurcă de Mutu, Ferguson de Beckham, se poate despărţi şi Gheorghiţă de Grumezescu, chiar şi fără lacrimi.
Tricou cu numărul 9, caracter de nota 4?
În februarie a.c. scriam în cadrul unui articol care a făcut înconjurul internetului, fiind preluat atunci şi de liga2.ro: „Robert are toate calităţile pentru a ajunge fotbalist profesionist. Evoluează pe postul de mijlocaş central sau atacant, are vârsta de partea sa, un fizic foarte bun, inteligenţă în teren şi un atu foarte important: bunul simţ”. Gestul său din ultima partidă ne-a demonstrat că ne-am grăbit atunci, la fel şi comentariile colegilor săi de la Victoria Bucureşti. Acest tricou cu numărul 9 al echipei oraşului Darabani nu este tricoul lui Grumezescu, de aceea am folosit ghilimelele în titlu. Acesta a fost tricoul lui Ilie Hrimiuc, al lui Gheorghe Domonco, poate fi la fel de bine al lui Andrei Palamariu sau al unuia dintre copiii (foto sus) care asistă din ce în ce mai mulţi la meciurile echipei locale. Robert trebuie să fie un exemplu pentru aceşti copii, care atunci când păşesc poarta stadionului să-şi şoptească în gând: „Când voi fi mare, vreau să mă fac Grumezescu”. Vine meciul cu AS Roma. Acum un an Robert devenea eroul înfruntării cu romanii, reuşind hattrick-ul. Week-endul viitor istoria se poate repeta. CS Darabani va încerca din nou să demonstreze că este o nucă tare, iar Robert Grumezescu că este un jucător valoros, dar OM înainte de toate. Atunci vom şterge totul cu buretele. Ironia sorţii, tricoul l-a spălat deja Cristi Caldare, cel care a transpirat mult mai mult pentru această echipă. Dar cu caracterul cum rămâne?
4 Comentarii la “Tricoul „lui Grumezescu””
Sondaj
Darabaneanul lunii
Dărăbănenii se pot mândri cu încă un academician ”Gândul și sufletul meu se leagă…”
Slideshow
Stiri nationale si internationale
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare
tricoul cu numarul 9,caracter de nota 4 si apoi „Când voi fi mare, vreau să mă fac Grumezescu” km contradictie...ai apoi de ce atat de multe asteptari de la el??pentru ca a zis tare unde a avut sanse si apoi daca ceva nu merge asteptarile vin de la Robert...e un jucator ca si ceilalti...poate nu a fost un gest frumos cu tricoul da cam mult criticat pentru asta...are 18 ani...e normal sa mai gresesti..desi la Robert asta e foarte rar.e ok cum e laudat sa fie si criticat...dar nu asa mult...nu cred ca merita
Nu am incercat sa fortez mana nimanui. Insa sunt deranjat pentru ca nu s-a facut atata caz, privint caracterul unuia sau altuia, acum un an si ceva cand un om, care " si-a facut datoria pentru fatbalul darabanean" incerca sa desfiinteze echipa, prin plecare cu o buna parte din jucatori pe alte meleguri. Nu s-a facut atata caz cand jucatori cu state vechi la echipa darabaneana au " calcat stramb" Ma intreb oare Robert, prin felul lui de a fi, nu a deranjat in afara gazonului pentru a fi atat de aspru criticat? Sa nu uitam faptul ca este un copil si nu are atatea greseli cate avem noi ceilalti.
gestul lui trebuie pedepsit... caci raul trebuie taiat din radacina... k sa se invete minte... si in legatura k a fost cautat de As Roma, Steaua, Dinamo etc... sa vazut pana la urma k are valoare de echipa darabani. Si sa mai lase mandria la o parte...
pacat de el
Ultimele articole
Tânăr și entuziast fiind, ai puterea și nebunia necesară de a te înhăma la proiecte care nu știi unde duc, nu știi cât vor consuma din tine, nu știi cât te vor răpi de lângă ceilalți. Însă după ani în care această nebunie a fost hrănită de un entuziasm greu de înțeles, vin momente în care este bine să te oprești puțin, să scoți cheia din contact și să te gândești la celebra replică a lui Ilie Moromete: „Nicolae, unde mergem noi domnule?”. ... continuare »
Teroare în Europa, a curs sânge pe Sena, zeci de tineri au murit la Bucureşti, poate ca să trăim noi mai bine, alţii şi-au pierdut vederea după arsurile de la Colectiv ca să vedem noi mai clar. După tragedia de la Colectiv, era de prost gust să vorbim noi de politică, poate încă mai e, dar se pare că acolo e viitorul copiilor noştri, în pătratul acela unde vom pune ştampila. Pentru cei care încă mai speră în România. Darabaneni.ro a discutat cu principalii ... continuare »
imentele tragice din ultimele două săptămâni au îndoliat România şi ne-au reamintit ce înseamnă să fim oameni. Distanţa dintre oameni şi îngeri s-a micşorat considerabil. Drapelul naţional a fost sărbătorit şi apoi a fost coborât în bernă, dar mai important este să ridicăm cortina uitării. Astăzi, 1 iulie 2013, îl sărbătorim pe cel care foarte mulţi oameni îl consideră înger. Pentru că le-a dat viaţă a doua oară. Este vorba despre neurochirurgul ... continuare »
Vorbeşti în faţa unei săli goale şi te aştepţi ca oamenii să te aplaude. Spui că nu ştii nici măcar să înjuri în ungureşte, darămite să intervii la ministrul de etnie maghiară să cruţe unitatea spitalicească care deservea aproape 50.000 de oameni, invocând motivul traficului de influenţă. Mai mult, treci în pas alergător pe lângă amărâţii care-şi strigau deznădejdea în faţa „halei lui Dron”. Spui că nu poţi să-i ajuţi pe sinistraţii din ... continuare »
În 17 iulie, Darabaneni.ro a împlinit doi ani de zile. Foarte puţini şi-au amintit de această aniversare, printre ei aflându-se şi jurnalista de prestigiu Simona Chiţan care ne-a făcut o „odă” pe care eu, personal, nu o merit. Cert este că am fost lângă dărăbăneni fizic şapte ani de zile, şi îmi doresc ca sufleteşte să fiu toată viaţa. 7 ani şi 17 iulie...Se spune că şapte este un număr sacru care simbolizează desăvârşirea creaţiei, măsoară ... continuare »