Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Recunoştinţa...după moarte
În momentul în care am început să scriu aceste rânduri, viaţa poetului Adrian Păunescu atârna de un fir de aţă. Bardul Cenaclului Flacăra recita ultima strofă a vieţii sale. Nu o să uit niciodată imaginea paradoxală a lui Adrian Păunescu în 1999, când îl implora aproape în genunchi pe Hagi să revină la naţională pentru meciul cu Ungaria. Se întâmpla în studioul Antenei 1, unde era prezent şi regretatul profesor Traian Tomescu, autor al vestitelor sintagme: „Eu am dreptate, pentru că sunt mai bătrân” şi „Atenţie Miroane, că se strânge laţul!”, apelativ adresat lui Miron Cozma, care a fost condamnat la scurt timp după aceea. Adulat de mulţi şi contestat de foarte mulţi pentru „omagiul” adus lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a fost poetul, compozitorul şi publicistul despre care Emil Grădinescu afirma că „este singurul geniu pe care l-a întâlnit în viaţă”. Păunescu a trăit din fotbal şi pentru fotbal. A fost jurnalist sportiv în tinereţe şi a „suferit” alături de Universitatea Craiova şi Rapid, marile sale iubiri fotbalistice. Între timp Adrian Păunescu s-a stins, fără a pretinde recunoştinţa românilor. În acest moment nu poate îngenunchea decât în faţa lui D-zeu. Şi aşteaptă cuminte să le mai vadă campioane pe Ştiinţa şi Rapid. Adrian Păunescu a murit pentru că a avut inima prea mare. Recunoştinţa...va urma!
Săptămâna trecută a avut loc la Darabani, turneul de fotbal în sală Cupa „Darabaneni.ro”. Nu există nici o legătură directă cu rândurile de mai sus, dar nu puteam trece pasivi peste acest moment trist. Dragostea pentru fotbal este singura legătură. S-au făcut eforturi de neimaginat pentru a se asigura condiţii foarte bune de concurs. Doar faptul că toate meciurile au fost televizate în direct de către televiziunea locală constituie o premieră pentru Darabani. Unii îşi amintesc că doar fosta Cupă „23 August” să fi avut o asemenea amploare. Dar binenţeles că niciodată nu poţi împăca pe toată lumea, iar unii juni în arena bunului simţ au fost nemulţumiţi de anumite detalii minore şi puerile. În acele momente îţi vine să renunţi şi să nu te mai implici în nimic. Dar acum nu este cazul. Acest lucru ne motivează şi ne ambiţionează şi mai tare. Da, am rămas cu un mic gust amar, dar am luat repede un Colebil şi ne-a trecut. Pentru ei vom merge mai departe: pentru Ion Gucianu, Robert Grumezescu, Vasea Ştefănică etc etc etc. Şi dacă mai există unul singur ca voi, dar sunt destui...Cupa „Darabaneni.ro” va merge mai departe mulţi ani de acum înainte. Respect !
4 Comentarii la “Recunoştinţa...după moarte”
Dărăbănenii se pot mândri cu încă un academician ”Gândul și sufletul meu se leagă…”
Domnule doctor,oameni ,,mici"intalnim la tot pasul,nu are rost sa fiti dezamagit de reactia negativa a acestora.Doar faptul că toate meciurile au fost televizate de către televiziunea locală constituie o premieră pentru Darabani. Ce nu au reusit altii,a-ti reusit dv.si pt asta va multumesc.Era nevoie un bun organizator in care sa arda neincetat flacara sportului si a lucrurilor minunate.Eu nu pot decat sa va multumesc.Cu respect,md.
Mare la stat si la sfat,,o personalitate cum nu va exista decat peste generatii,,domnul Adrian Paunescu,,Dumnezeu sa-l ierte a fost un pilon al societatii romanesti de inaintea si dupa Revolutia romana,,un om mare,,cu o personalitate si un caracter model,,un om care intre milioanele de prieteni,admiratori si discipoli pe care i-a adunat de-a lungul vietii era inevitabil sa-si faca si o mana de dusmani nevolnici si invidiosi.Dumnezeu sa-l ierte si va rog sa urmati link-ul urmator http://www.youtube.com/watch?v=j6we2UnWlQk&feature=share
respect...respect...si iar respect....la cat mai multe competitii
Pe cand si un turneu de sah la Darabani? Paunescu era un mare iubitor de sah si de altfel si un jucator destul de bun. Dumnezeu sa-l ierte!
Ultimele articole
Tânăr și entuziast fiind, ai puterea și nebunia necesară de a te înhăma la proiecte care nu știi unde duc, nu știi cât vor consuma din tine, nu știi cât te vor răpi de lângă ceilalți. Însă după ani în care această nebunie a fost hrănită de un entuziasm greu de înțeles, vin momente în care este bine să te oprești puțin, să scoți cheia din contact și să te gândești la celebra replică a lui Ilie Moromete: „Nicolae, unde mergem noi domnule?”. ... continuare »
Teroare în Europa, a curs sânge pe Sena, zeci de tineri au murit la Bucureşti, poate ca să trăim noi mai bine, alţii şi-au pierdut vederea după arsurile de la Colectiv ca să vedem noi mai clar. După tragedia de la Colectiv, era de prost gust să vorbim noi de politică, poate încă mai e, dar se pare că acolo e viitorul copiilor noştri, în pătratul acela unde vom pune ştampila. Pentru cei care încă mai speră în România. Darabaneni.ro a discutat cu principalii ... continuare »
imentele tragice din ultimele două săptămâni au îndoliat România şi ne-au reamintit ce înseamnă să fim oameni. Distanţa dintre oameni şi îngeri s-a micşorat considerabil. Drapelul naţional a fost sărbătorit şi apoi a fost coborât în bernă, dar mai important este să ridicăm cortina uitării. Astăzi, 1 iulie 2013, îl sărbătorim pe cel care foarte mulţi oameni îl consideră înger. Pentru că le-a dat viaţă a doua oară. Este vorba despre neurochirurgul ... continuare »
Vorbeşti în faţa unei săli goale şi te aştepţi ca oamenii să te aplaude. Spui că nu ştii nici măcar să înjuri în ungureşte, darămite să intervii la ministrul de etnie maghiară să cruţe unitatea spitalicească care deservea aproape 50.000 de oameni, invocând motivul traficului de influenţă. Mai mult, treci în pas alergător pe lângă amărâţii care-şi strigau deznădejdea în faţa „halei lui Dron”. Spui că nu poţi să-i ajuţi pe sinistraţii din ... continuare »
În 17 iulie, Darabaneni.ro a împlinit doi ani de zile. Foarte puţini şi-au amintit de această aniversare, printre ei aflându-se şi jurnalista de prestigiu Simona Chiţan care ne-a făcut o „odă” pe care eu, personal, nu o merit. Cert este că am fost lângă dărăbăneni fizic şapte ani de zile, şi îmi doresc ca sufleteşte să fiu toată viaţa. 7 ani şi 17 iulie...Se spune că şapte este un număr sacru care simbolizează desăvârşirea creaţiei, măsoară ... continuare »